joi, 15 aprilie 2010

Încă o dramă pentru Sandu Neagu... Şi-a rupt piciorul

"Spiritul Giuleştiului e în comă", ne scrie un fan rapidist pe adresa de mail a redacţiei. Conducerea Rapidului pare a nu mai avea timp de altceva, iar fostele mari glorii ale clubului trec aproape neobservate. Grigore Ţirli, rapidist vechi, din tată-n fiu, relatează două întîmplări care au în prim-plan doi foşti mari fotbalişti din Grant: Teofil Codreanu şi Sandu Neagu.

"In vinerea dinaintea Pastilor merg dupa amiaza la tata la cimitir (Straulesti) iar dupa aceea ma duc pe terenul unde Rapid 2 tocmai avea meci cu formatia Conpet Ploiesti, la iesirea din Bucuresti catre Chitila.
Il vad pe Teofil Codreanu palid, fara mai multi dinti in gura, garbovit…mi se strange inima. La pauza asist cum un jucator de la Rapid urla la batranul Codreanu sa vina mai repede sa aduca cheia de la cabina arbitrilor…Parpala traverseaza gafaind terenul…este jenanta scena. Rapidul pierde cu 3-0, singurul care a fost cu adevarat implicat in meci fiind portarul Marinescu, cel care a limitat scorul prin interventiile sale…

Ies repede jucatorii de la vestiar (o baraca insalubra), cei de la Conpet in treninguri dichisite se indreapta catre un autocar nou-nout iar rapidistii doar cu mult gel in par si cu cate o banana in mana…am avut senzatia ca Rapid 2 este echipa unei scoli de meserii angrenata in campionatul scolar, nicidecum in Divizia C.

Mai zabovesc cateva minute…il vad pe Rada cum bea ceva cu Draghici in dreptul porbagajului deschis al masinii sale. Rapidistii pleaca cu masinile personale. Iese si Marinescu cu capul in pamant, spune Paste fericit antrenorilor si il intreaba pe Codreanu daca vrea sa-l ia cu masina: “nea Teo, vii cu mine?”…”Marine, ma scoti la tramvai?”…”Te las acasa nea Teo”…

Mic, slab, palid, Teofil Codreanu, se aseaza pe bancheta din spate a masinii lui Marinescu…imi vine sa zambesc, Parpala ai zice ca e ministru stand acolo.

"
E putred, asta e inceputul sfarsitului…"


Ieri seara merg la un amic pe Calea Grivitei cu cei 2 plozi ai mei, de 3 si 2 ani. Vad nocturna aprinsa si hotarasc cu amicul meu sa mergem cu toti copiii, poate are Rapidul antrenament…
Si avem noroc, chiar au antrenament…unul tactic. La gura tunelului catre vestiare sta Sandu Neagu cu sotia si cei 2 copii…langa ei un bodyguard si alte cateva persoane. Intr-un colt, pe pista veche de tartan, in dreptul vechii tabele il zarim pe Marinescu. De la 15-20 metri nu-i vad clar expresia fetei insa e clar ca sufera ca nu e si el pe iarba. E incremenit.

Ne atrage atentia, mai mult decat cei care se antreneaza, Sandu Neagu care este cam afumat…isi injura nevasta din cand in cand. Fumeaza amandoi continuu, parca sudeaza tigarile…copii lui Neagu si ai mei zburda pe semicercul de iarba. Baiatul lui Neagu se joaca cu o minge sutata pe langa poarta. Maica-sa urla la el sa returneze mingea…Ma bag in seama si spun: “lasati doamna, ca pentru cate a facut taica-su pentru clubul asta, poate sa se joace cateva minute…”. Femeia se uita recunoscator la mine…

Ma intorc cu fata catre peluza si vad armatura in unele locuri unde ploaia a distrus betonul vechiului stadion. Ii spun amicului meu: “iti dai seama ca pe aici a calcat Dan Coe?”…

Intrebarea are un efect teribil asupra lui Sandu Neagu, parca il scurtcircuiteaza…se uita la mine de parca sunt venit de pe alta lume.

Si vine nenorocirea: pustiul lui Neagu paseaza mingea catre taica-su iar Neagu intinde piciorul drept, aluneca si isi rupe femurul la jumatate…osul se rupe cu zgomot, este infiorator…Sandu Neagu sta pe spate si nu scoate o vorba…cateva secunde care au trecut ca niste minute, nimeni nu face nimic, suntem toti impietriti…Marinescu trece alergand prin fata noastra si se duce sa-l ridice, merg si eu sa-l ajut. Neagu icneste de durere, eu il tin de un brat iar Marinescu de celalalt. Marinescu tipa sa vina repede doctorul…acesta vine si constata ceea ce noi am vazut. Il tin de brat pe cel care a dat golul despre care Ioan Chirila a spus ca a fost cel mai frumos al echipei nationale, cel cu Cehoslovacia.

Poate sunt aiurea, dar trebuie sa va spun ca Sandu Neagu nu mirosea urat deloc, in ciuda aspectului fizic ingrozitor, este ingrijit, este curat…

Ma ofer sa-l duc cu masina mea la un spital dar mi-o ia inainte Marinescu care suna de pe portabil la 112 si cere urgent o salvare…

Nu exista targa in Giulesti, este inchisa intr-o magazie, doctorul se scuza ca doar la meciuri o scoate…

Mi-e tot mai greu sa-l tin de subtiori pe Neagu si, in sfarsit, se aduce o masa de masaj din vestiar…il asezam si nu scoate o vorba. Marinescu spune ca pentru el: “incredibil, imi tremura mainile…” se vede ca este afectat profund, ca noi toti dealtfel. Doar cei care se antreneaza nu reactioneaza, ce se desfasoara acolo parca este in alta emisfera…

Ma uit la Neagu cum sta nemiscat pe masa de masaj capitonata cu vinilin maro, veche de cand lumea. Sotia si copiii stau langa el, doctorul si Marinescu sunt tot acolo…Pustiul lui Neagu plange si repeta “il iubesc, il iubesc…”. Marinescu isi sterge lacrimile…asist de un sfert de ora la ceva ce pare regizat insa nu, este realitatea de la firul ierbii din Giulesti, este grotesc…

Se termina antrenamentul si toti trec pe langa Neagu, singurii afectati cu adevarat fiind Iensci, Sapunaru si Lazar. Majoritatea il imbratiseaza pe Marinescu pe drumul lor catre dusuri…

Ajunge si Manu, antrenorul cu portarii, ginerele lui Nae Georgescu, fostul tunar din Giulesti. La auzul celor intamplate ramane bouche bais…Ii spune lui Marinescu ceva de genul “ai bariere de mai de sus” si ca o sa mai incerce sa mai vorbeasca. Trece si Andone care saluta si atat…e civilizat ca orice ardelean, insa n-are cum sa simta ceva aici, pe Giulesti. Este crescut in alta parte, in alt spirit…

Nu mai zabovim eu si prietenul meu, copiii nostri sunt uzi de la iarba si este 9, e tarziu…

Vine si Nae Manea si isi face cruce cand aude ce s-a intamplat. I-am spus asa: “domnule Manea, ce s-a intamplat azi nu e de bun augur pentru meciul cu Steaua”. A lasat capul jos…

L-am auzit pe doctor spunand ca nu stie cum poate suporta o operatie saracul Neagu…pentru ca, textual: “e putred, asta e inceputul sfarsitului…”. Este limbajul unui medic care nu judeca lucrurile ca noi, suporterii, mai mult cu sufletul…

Imi iau copiii de mana si ma uit in urma unde il vad pe Andrei Marinescu spunandu-i lui Neagu ceva de genul “lasa nea Sandule…”

Ce m-a afectat la final a fost ca am vazut 2 rapidisti pur-sange stand unul langa altul, unul catre apusul vietii si altul in floarea varstei, care pareau invinsi. Neagu poate se caieste ca nu a avut grija la tinerete cum sa se chiverniseasca, asa cum au facut-o alti colegi de generatie…insa Marinescu, care am inteles ca e rapidist din tata-n fiu, cred ca nu pricepe de ce nu se poate antrena…de ce i se interzice sa meaga la echipa intai.

Spiritul Giulestiului este este in coma si nimeni nu incearca sa-l revitalizeze... poate ca Marian Dumitru, doctorul, s-a referit la altceva spunand “e putred, asta e inceputul sfarsitului…”

TOT CEEA CE V-AM RELATAT POATE FI PROBAT

Ma tem ca nu mai pot merge la meciurile Rapidului iar singura persoana multumita va fi nevasta-mea..."

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu