Site-ul oficial al clubului Rapid prezintă un ultim omagiu celui care a fost Adrian Păunescu, autorul imnului oficial al alb-vişiniilor, cel mai frumos imn al unei echipe de fotbal din România. Vezi aici mesajul!
Plecarea dintre noi a marelui om de cultură a lăsat în urmă regrete nenumărate și amintiri memorabile. Pentru întreaga suflare rapidistă, acestea sunt legate de lansarea, în 1980, a imnului care avea să devină, peste ani, cea mai frumoasă și tulburătoare melodie din fotbalul românesc, imnul oficial al Rapidului!
Povestea acelui cântec de… poveste s-a derulat acum mai bine de trei decenii. Aflată de doi ani în eșalonul secund, formația feroviară a primit, după începerea campionatului 1979-1980, o mână de ajutor neașteptată. Om cu mare influență la acea vreme, Adrian Păunescu (mare susținător al Universității Craiova) s-a implicat serios în viața Rapidului, decis să ajute la revenirea giuleștenilor pe prima scenă. Prin relațiile sale, a reușit să aducă în Grant câțiva jucători de mare valoare (Mateescu, Ion Ion, Ștefan Popa, Șumulanschi și Grosu) și, ca antrenor, pe fostul internațional rapidist Culae Lupescu. Rapid s-a implicat în lupta pentru promovare, pe care a dus-o, până spre final, în compania Progresului, echipă care a și promovat în cele din urmă.
Meciul retur dintre cele două formații de tradiție ale fotbalului românesc s-a disputat cu patru etape înaintea finișului, pe 8 iunie 1980, pe un stadion „23 August” luat cu asalt de o mare de oameni. Rețineți, au fost 55.000 de spectatori, marea majoritate susținători ai Rapidului, la un meci de Divizia B! Cu acea ocazie, Victor Socaciu a fost prezent în galeria „alb-vișinie”, plasată la tribuna a II-a, și a cântat pentru prima dată în public imnul Rapidului, ale cărui versuri îi aparțineau chiar lui Adrian Păunescu. Pe lângă un asemenea moment istoric, nici nu mai are importanță faptul că Progresul a câștigat cu 3-1 un meci cu destule dedesubturi la acea vreme și apoi a câștigat seria a II-a a Diviziei B, revenind în „A”.
Mai puțină lume știe însă că Păunescu a mai lăsat atunci în urmă o odă închinată Rapidului acelor timpuri, echipă săracă și prigonită de oficialități. Citiți și poate înțelegeți, măcar un pic, ceea ce însemna „Realul din Giulești” într-o perioadă dominată despotic de cele două mari forțe comuniste, Steaua și Dinamo.
DE CE ȚIN CU RAPID
Rapid nu-i echipă de fotbal,
Rapid este noapte și zi,
Rapid e o stare de spirit,
Rapid e un mod de a fi.
Rapid e refuzul stagnării,
Rapid nu-i căruță de blegi,
Rapid este neconformismul,
Rapid e că poți să alegi.
Rapid e istorie simplă,
Rapid este dreptul la nu,
Rapid e puterea mulțimii,
Rapid este eu, el și tu.
Rapid nu-i iubire comodă,
Rapid e un club de săraci,
Rapid e o stea populară,
Rapid nu-ți dă dreptul să taci.
Rapid este geniul ieftin
și pacea modestului blid.
De aceea, și astăzi, și mâine,
Eu țin cu cei mulți: Hai Rapid!
Maestre Adrian Păunescu, salută-i din partea noastră, te rugăm, pe Moțul Pittiș, pe Colea Răutu, pe Nicu Constantin și pe toți ceilalți și asigură-i că nu i-am uitat și nu-i vom uita niciodată! Suntem convinși că toți, împreună, veți suferi în continuare alături de „cei mulți”, cărora le-ați lăsat, în schimb, atâtea amintiri de neșters…
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu