Brazilianul Spadacio este mai ceferist decît mulţi alţi jucători rapidişti. Înainte să devină golgeter în Grant, Spadacio a trecut pe la alte două formaţii înfiinţate de lucrători feroviari din America Latină.
Pentru a înţelege mai bine spiritul din Giuleşti, GSP TV l-a invitat pe Juliano Spadacio să facă o incursiune în istoria unuia dintre cele mai vechi cluburi din România. Totul a fost prezentat în cadrul emisiunii "FootbALL Inclusive".
"E o coincidenţă, nu am ştiut pînă acum. Am fost la Paulista şi la Ituano, iar acum încă o dată, am ajuns la un club care are aceeaşi istorie, Rapidul", a comentat Spada-gol.
-Îţi aminteşti cînd ai mers ultima dată cu trenul?
- Acum foarte mult timp, aveam 6 sau 7 ani. Am făcut 15 ore cu trenul, pentru că am plecat de la mine din oraş în capitală, la Sao Paolo, 680 de km, 15 ore cu trenul, dar mi-a plăcut pentru că eram cu familia mea, iar călătoria a fost liniştită. Am mers şi am văzut peisajele.
Tatăl meu a muncit mereu din greu, toată viaţa a cultivat cîmpul. Chiar şi la 55 de ani el tot lucra. Bunicul meu, care a murit la 70 de ani, şi-a trăit toată viaţa lucrînd pe cîmp. Nici eu nu am fost diferit. De mic, de cînd eram bun de muncă, am început să muncesc cu tata şi, pînă la 18-19 ani, l-am ajutat la cîmp.
Multă lume spune că viaţa unui fotbalist e uşoară, dar nu ne ştiu trecutul. Eu am suferit mult, am trecut prin multe, am muncit din greu. Am jucat 3 ani în a treia divizie, am urcat în prima ligă apoi. Am făcut diverse munci, probabil că dacă nu jucam fotbal, lucram şi acum alături de tatăl meu".
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu